Dupa multe discutii si întâlniri, am reusit sa definim si sa încadram aceasta iesire pe care am putea-o califica drept « la verde !”
 
Ora 10,00 - copiii si parintii încep sa soseasca.
Ora 10,15 - se face prezenta copiilor de catre Nelutu. Plecarea este prevazuta la ora 10,30 si va fi respectata.
 
Ne urcam în mijloacele de transport puse la dispozitie, microbuzul asociatiei, masinile parintilor si ne îndreptam spre barajul de la Gura Râului.
Acest baraj face posibila alimentarea cu apa potabila a orasului Sibiu si a mai multor sate din împrejurimi.
O dâra de racoare ne astepta la acea ora matinala, dar am dat-o repede uitarii datorita razelor de soare care începeau sa ne zâmbeau de pe cer.
Prezentarea istoriculul barajului
 
La drum, spre lacul de acumulare al barajului
 
E adevarat ca încercând sa facem ochiuri cu pietricelele plate în apa barajului, cât mai multe si cât mai mari, atât cei mici, cât si cei mari s-au încalzit foarte repede!
  
Dupa prezentarea istoriei barajului, am coborât, prin Trecatoarea lupilor pâna la Domnul Dumitru Câmpeanu, profesorul de geografie si istorie din sat.
Cu multa rabdare, el a explicat micilor exploratori originile tehnicii picturii pe sticla si a icoanelor pe sticla.
  
In casa sa am putut descoperi obiecte extraordinare de epoca, fotografii si mobilier, care povesteau despre viata si stiinta oamenilor de la începuturile secolului XX din România.
 
 
Odata încheiat acest popas, iata-ne din nou în masini pentru a ne îndrepta spre ferma traditionala a lui Ghita, a sotiei sale, Maria si celor doi copii ai lor, Georgi si Dorel.
Evident ca în drumul nostru ne-am întâlnit cu mijloace de transport în comun putin cunoscute în marile orase….
  
Am putut sa admiram si vechile case sasesti, la exterior… Probabil ca se va ivi o alta ocazie pentru a le descoperi intimitatea……
Iata-ne în ferma lui Ghita si a Mariei, pâinea se coace în cuptorul cu lemne, iar aroma ei ne gâdila narile !!!!
 
Tiganu, catelul familiei si Negru, un pisoi negru, ne ies în întâmpinare înaintea stapânilor casei ! Evident, acestia sunt si ei prezenti……
 
Am vizitat apoi grajdul cu locuitorii sai. Am cunoscut-o pe Dana, iapa care va avea în curând un mânz, vacile cu viteii lor, cel mai mic are doar 15 zile !
… iepurii cu iepurasii lor, gainile, oile , ce mai… viata în stare naturala în sensul cel mai larg al cuvântului !
 
 
 
 
Inainte de a ne continua periplul descoperirilor, ne-am asezat pe paturile întinse pe iarba care abia iesise ; toata lumea a apreciat pauza de masa cu bunatatile ei si a ascultat natura cântând.
 
In afara de privilegiati !!!
Am descoperit cum putem obtine boabele de porumb, fie cu mâna, fie cu manivela.. Vom face faina din ele sau le vom da pasarilor din curte...
 
Acum trebuie sa ne consumam caloriile acumulate…
Jocuri, jocuri, catarari în pomi, totul sub un soare splendid si într-o ambianta superba.
  
 
Ora 16,00 – este timpul sa ne întoarcem la Casa Ille et Vilaine….
Ca gluma : toaletele din curte nu au fost pe placul tuturor, si totusi ele sunt curate si …ecologice… !!!!!
E clar ca la tara, în România profunda, nu se simte miros de lavanda ! Dar copiii de aici prefera libertatea spatiilor, jocurile simple si se bucura fara constrângeri, participa la treburile zilnice si descopera viata cotidiana fara prejudecati, departe de apartamentele din viata citadina pe care nu le-au cunoscut înca.
Trebuie sa multumim tuturor celor care au facut posibila aceasta iesire : Cristinei, lui Nelutu, mamei lui Darius si a lui Toto, mamei lui Robert si a lui Paul, mamei lui Dragos si a fratelui sau, fara s-o uitam pe Florentina !
Multumiri Casei Ille et Vilaine, parintilor, lui Gerard, care si-au pus la dispozitie masinilor pentru a se putea realiza aceasta iesire, precum si lui Guy Maurice, initiatorul si sufletul descoperirii vietii la tara de catre « elefanteii verzi ». |
